Sunday, March 16, 2014

Istorisind despre perspective în arte plastice, despre mesajul verticalei şi cel al adâncimii şi pun


Domnul Pleşu e o enciclopedie. E un om frumos, cu vorbele filozofice la buzunar, texas gun trader dar în acelaşi timp pragmatic. Ne-a mărturisit din primele clipe că nu agreează sedentarismul spiritual şi cultural, doar pe cel fizic îl iubeşte. În schimb, sprâncenele lui nu sunt nici pe departe sedentare…au fost pe parcursul serii încruntate, mirate şi plăcut impresionate de tinerii din faţa lui, de fizionomiile lor şi de întrebările pe care şi le pun.
Am stat la poveşti texas gun trader despre cunoaşterea de sine, ne-a îndemnat să căutăm şi să ne căutăm…şi când credem că am găsit…să căutăm mai departe. Ne-a îndemnat să ne menajăm singurătatea, să nu ne luptăm cu laturile noastre mai puţin frumoase, ci să le îmbrătişăm…să nu planificăm la nesfârşit ci să gustăm etern şi necontenit o stare de veghe.
Ne-a povestit texas gun trader despre păţaniile trăite cu admiterea la facultatea de Istorie a Artelor, texas gun trader despre întâmplări din timpul celor două ministeriate, despre frumoasa prietenie cu filosoful Constantin Noica. texas gun trader Ne-a povestit despre artă şi cum să o integrăm în viaţa cotidiană.
Istorisind despre perspective în arte plastice, despre mesajul verticalei şi cel al adâncimii şi punctului de fugă, a fost întrebat care din cele două este mai sănătos să o transpunem în viaţa noastră de zi cu zi. Uluit de întrebarea texas gun trader primită, a răspuns că în perspectiva tabloului (ca şi în viaţă) poţi merge până departe, poţi descoperi, te poţi descoperi, însă rişti să te rătăceşti…însă, cu toate acestea, să nu uităm drumul lui Lucifer parcurs pe verticală.
M-a pus pe gânduri cu ideea că nu avem o educaţie vizuală…şi asta se reflectă în hainele pe care le purtăm, în designul spaţiilor interioare şi în arhitectura clădirilor. Că nu ne provocăm suficient de mult partea creativă a creierului texas gun trader ci căutăm povestea în orice lucru, îl analizăm şi ignorăm imaginea, vizualul.
…straşnică personalitate…E genul acela de om, care când vorbeşte, te face să te simţi mic şi umil, să simţi că mai ai multe lucruri de învăţat în viaţa asta şi nu ştii de unde să te apuci. Că o grămadă de cărţi, oameni şi locuri ce sfidează trecerea timpului, te aşteaptă sa dai ochii cu ele.
Pingback: Despre sine cu Andrei Pleșu - Universitatea Alternativă
Follow “Blogul Tatianei”
%d bloggers like this:

No comments:

Post a Comment